O prietena draga ma anunta ca a devenit ambasadoarea proiectului „Daruieste un zambet”

Ce inseamna „ambasadoare”? ce prespune proiectul? Nu stiam insa am aflat de blogul ei si va invit sa aflati si voi: info proiect

Acelasi articol de pe blog m-a miscat prin emotia pe care o poate genera un astfel de proiect intr-o mama, care intelege cu atat mai bine nevoile copiilor.

Acelasi articol de pe blog m-a facut sa simt recunostinta pentru ca ni se da posibilitatea sa oferim ceva acolo unde este cea mai mare nevoie, ca ni se da ocazia de a face bine. Si astfel sa putem asculta povata crestina: „daruind vei dobandi”

Ne vedem acolo?

 

La o plimbare cu bicicleta si narile alerte poti identifica în Bucuresti parfumurile, miresmele, mirosurile specifice ale:

castanilor înfloriti (îmi aminteste de primavara cand am fost întâia data în gradina botanica din Bucuresti si aleile erau ninse de puf cazut din salcamii scuturati de floare)

ciucurasilor de nuci (floarea nucilor sub forma de ciorchine, cea care murdareste masinile, mai ales acele dacii galbene care nu au mai fost mutate demult)

liliacului (înca mai rezista pe strazile umbroase dupa ce ne-a înmiresmat luna Aprilie)

tufelor de soc (întotdeauna o surpriza placuta si promisiunea unei socate usor acidulate si potrivit de dulci)

gazonului proaspat tuns (senzatia de curatenie si îngrijire similara cu cea evocata de mirosul de cocolino al rufelor întinse la uscat în vânt)

Ca suport vizual pentru aceste rânduri, propun o colectie de fotografii Magnum, cu flori, AICI

Alex Majoli, Trentino, Italy 2009

Gramatica limbii engleze contine una dintre cheile iluminarii:

timpul verbal

Present Continuous

(prezentul continuu)

„At the moment, I am being”

De ce pot eu purta pantaloni? De ce pot merge cu bicicleta la birou? – nu m-am intrebat niciodata. Dar iata ca aceste lucruri pe care le obisnuiam sa le iau de bune, deoarece fac

Autor: Alan Casey, Sursa foto: http://www.focusphotographyga.com/

parte integranta din testutul vietii mele de femela urbana, sunt rezultatul unor lupte purtate de femei curajoase tocmai in secolul XIX.

Bicicleta a fost un privilegiu castigat de femei, care, o data cu aceasta au avut pentru prima data ocazia sa faca sport, sa circule independent de barbati si sa se elibereze din incorsetarea (la propriu) modei. O data cu bicicleta femeile au purtat pentru prima data pantaloni si au facut astfel prima declaratie de independenta si egalitate.

Mai multe despre bicicleta ca instrument al emanciparii femeii, in acest articol:

Women on Wheels: The Bicycle and the Women’s Movement of the 1890s

Cei care au fost la evenimentul Explore Camino din 27 martie au avut ocazia sa deguste biscutii de casa cu miere de albine, crocanti si totusi moi, in forme simpatice de stelute si inimioare.

Pentru ca au placut si pentru ca s-a aflat ca rezista mult timp, am primit mai multe solicitari pentru reteta. Iat-o:

Turtéle cu miere de albine

Ingrediente

  • ½ kg miere de albine
  • ½ kg zahar
  • 4 oua
  • 1 kg faina
  • 1 lingurita cu varf de bicarbonat stins cu otet (sau zeama de lamaie)
  • 1 lingurita cu mirodenii: nucsoara, cuisoare pisate fin, putin piper

Mod de preparare

  • Se topeste mierea la foc mic. Se adauga zaharul si se amesteca pana se topeste (zaharul). Se ia de pe foc, se adauga mirodeniile, se lasa sa se racoreasca (nu de tot, pentru a nu se intari).
  • Se adauga ouale, pe rand, bicarbonatul si faina.
  • Se framanta aluatul dupa care se intind foi de 0,5 cm (1 deget) grosime. Se taie cu diferite forme. Cat timp se lucreaza cu aluatul, acesta trebuie sa stea la cald, pentru a nu se intari.
  • Se unge tava cu unt, se pun in tava, se coc pana devin rumene (maronii) – aproximativ ½ ora.

* Turtélele rezista mult, 1-2 luni, si se inmoaie in timp.

Se spune că între Camino și pelerinii care îl parcurg există o legatură misterioasă, astfel încât Drumul din nordul Spaniei se întrețese cu drumul vieții acestora din urmă.

Nu știu alții cum sunt, dar eu …când ma gândesc la Drumul pe care l-am ales acum 3 ani, sau care m-a ales pe mine…parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!

În ultima perioadă Camino a fost deosebit de prezent (paradoxal, nu m-am mișcat din București) în viața mea. Motivele?

Citind cartea Veronicăi retrăiesc în detaliu momentele de fiecare zi de pe Camino: durerile de picioare și valurile de bucurie, lecțiile de desprindere de confort și plăcerile aduse de lăsarea în voia necunoscutului…

Senzațiile sunt atât de puternice încât mi se pare că refac Camino trișând puțin – o variantă prescurtată trăită din moliciunea fotoliului de acasă. Iată un simplu pasaj de jurnal, atât de simplu și atât de real:

„Pace! Nu aud decât cântecul păsărilor, glasul pământului și-al cerului. Fie că merg, fie că poposesc mirosul de iarbă crudă sau de fân proaspăt cosit îmi umple toată ființa. Acum zac întinsă pe iarbă (..) Sunt aici și nu-mi doresc nimic mai mult”

Este o stare pe care am putea-o trăi oriunde și oricând. Doar dacă ne-am da voie. Pe Camino, însă, pare să se instaleze mai ușor, de parcă ar face parte din magia locurilor

De când am început să tricotez la proiectul Explore Camino mi s-a reconfirmat magia lucrului făcut cu suflet. E clar – pasiunea poate face și planetele să se alinieze.

De ce spun asta? Citește în continuare »

M-am obişnuit să cred despre mine că sunt om de culise. Deşi lucrez în comunicare, mi-am stabilit ca misiune să învăţ să îndrept reflectorul în direcţia potrivită. Orice, ca să evit scena..

În ultima perioadă, însă, constat că viaţa mă îndeamnă să scot nasul de după cortină. Un pas în faţă a fost organizarea Explore Camino. Un alt pas care m-a pus la încercare, la modul cel mai constructiv şi agreabil cu putinţă a fost cursul de Formare de Formatori (Training of Trainers – TOT) de la IRT ( Institutul Român de Training). Citește în continuare »

Ceea ce iti doresti cel mai mult, asta este ceea ce trebuie sa oferi in jur.

It is what you want the most, that you need to give out into the world.

Inspirata de Eve Ensler, o femeie care stie sa (se) ofere.

In order to get a taste of Eve, watch her unfold:

Am scris pentru Travel – Moments in Time un articol despre bagaje si tipologii de calatori, în functie de modul cum împacheteaza:

  • calatorii LIGHT care vor sa se miste usor si sunt deschisi la imprevizibil
  • calatorii PREGATITI-PENTRU-ORICE pe care nimic nu-i ia prin surprindere

Maniera de a împacheta poate fi si o metafora pentru modul de a ne trai vietile: deschisi (cu inconstienta ca extrema) sau grijulii si calculati (cu riscul rigiditatii). Dar asta nu am mai spus-o în articolul Packing- Light or Everything-covered?

Metafora este una destul de previzibila, dar pentru fiecare dintre noi poate avea nuante diferite. O frumoasa constructie pe tema împachetarii si a tot ceea ce caram, în mod simbolic, pe umeri prin viata – este cea a lui George Clooney în filmul Up in the Air: