Windows canta „la revedere” . Usa biroului pocneste sec inchizandu-se. Pasii tropaie mecanic indreptandu-se spre statie.

In troleu viata pulseaza printre singurii mei companioni – un grup urcat din zona Matasarilor – in ritm de atingeri fierbinti si palme violente, succendandu-se, impletindu-se, potentandu-se reciproc

La fantana Universitatii – cadrilul perpetuu al intalnirilor. Se executa figurile clasice ale asteptarii: pasul pe loc, pirueta scrutatoare, tigara gratioasa si echilibristica pe marginea fantanii

In intersectie, pe post de coregraf – un politist cu chipiu de plush. Orasul pulseaza, orasul canta, orasul danseaza. E petrecere.

A venit weekendul