Desi ma nascusem întru blogosfera, scosesem primele tipete sub forma de posturi, avusesem deja primele cugetari auto-definitorii … botezul il primesc abia acum la prima mea leapsa. Este primita de la Laura (careia ii urez un public „La multi ani”) si intreaba dupa ce tanjim.

M-am tot gandit ce sa-i raspund si mi-am dat seama ca ale mele tânjiri (a nu se confunda cu tânjeli ) sunt de fapt doruri. Nu fac proiectii in viitor – pentru ca merg pe principiul che sera, sera –  ci in trecut.

Asa ca, draga Laura, cu dor, tanjesc dupa:

  • magiun de prune cu nuci
  • placinta cu dovleac sau sora sa cu branza si marar
  • lenjerie de pat brodata in casa
  • sacose de cumparaturi cusute manual cu cele mai colorate si mai nastrusnice combinatii de materiale
  • panselutze aliniate perfect in stratul din gradina
  • noaptea petrecuta la coada la sfintit pasca
  • acel „va rog, iertati-ma!” dinainte de liturghia de duminica dimineata

Nu stiu daca ai inteles din insiruirea mea, dar tanjesc dupa tot ce o defineste in mine pe bunica – un om, un manunchi de vise, o epoca… toate trecute, dar inca vii in mine si, de azi  … pe internet🙂

Pasez leapsa catre Costin, daca il tenteaza sa exploreze si zona gri a tânjirilor, catre Tudor, daca crede ca asa ceva e bloggable, si catre Anca, pentru ca stie de cand pândeam o leapsa de botez!🙂