seara aceasta o melodie aparuta din senin mi-a facut inima si picioarele sa bata in acelasi ritm. era un vals si m-am intrebat, firesc …unde sunt valsurile de odinioara?

un brat indoit se odihneste pe spatele partenerului (care miroase discret a parfum din povestile cu lorzi si cai si biblioteci cu lampi verzi si baluri, baluri, baluri), un brat drept strapunge aerul cu degetul mijlociu ridicat gratios, pretios, indraznet si constient de sine, spinarea arcuita, capul ridicat, privirea concentrat-seducatoare. picioarele se misca natural intr-un ritm care pare sa le fie inscris in gene, 1 2 3, 1 2 3, pas mare-varf-varf, pas mare-varf-varf

intalnirile mele „oficiale” cu valsul sunt timide si se rezuma la cursurile de la Casa Pionierilor si la inevitabilele nunti. dincolo de acestea, valsul a fost si este o prezenta constanta in coregrafia mea cotidiana: cativa pasi spontani prin casa sau pe strada, avand ca partener o iubire, o bucurie sau un vis. valsul inseamna crescendo, euforie.

bucura-te de el, persoana care citesti aceste randuri, si, daca simti nevoia sa zambesti …it’s ok🙂, nu esti singura/ul