Moartea. Peretele cu valente de izolator fonic dintre linistea celui care pleaca si suspinele celor care raman.

De ce regretam mortile celor din jur? In momentul iunie 26, la 26 de ani, cateva dintre raspunsurile mele sunt:

1. egosim/atasament de persoana disparuta    „nu va mai fi cu noi”

2. identificare cu el/ea    „mi se putea intalmpla si mie”

3. regret, pentru ca stim ca nu si-au incheiat toate conturile, ca au plecat tulburati si inca la mijloc de drum

In ultima categorie intra sentimentele pe care mi le-a trezit moartea lui Michael Jackson, un muzician pe care de vreun an incepusem sa-l redescopar. Norocul nostru este ca muzica sa se aude inca dincoace de zidul fonic. Odihneasca in pace si liniste!