La o plimbare cu bicicleta si narile alerte poti identifica în Bucuresti parfumurile, miresmele, mirosurile specifice ale:

castanilor înfloriti (îmi aminteste de primavara cand am fost întâia data în gradina botanica din Bucuresti si aleile erau ninse de puf cazut din salcamii scuturati de floare)

ciucurasilor de nuci (floarea nucilor sub forma de ciorchine, cea care murdareste masinile, mai ales acele dacii galbene care nu au mai fost mutate demult)

liliacului (înca mai rezista pe strazile umbroase dupa ce ne-a înmiresmat luna Aprilie)

tufelor de soc (întotdeauna o surpriza placuta si promisiunea unei socate usor acidulate si potrivit de dulci)

gazonului proaspat tuns (senzatia de curatenie si îngrijire similara cu cea evocata de mirosul de cocolino al rufelor întinse la uscat în vânt)

Ca suport vizual pentru aceste rânduri, propun o colectie de fotografii Magnum, cu flori, AICI

Alex Majoli, Trentino, Italy 2009