You are currently browsing the tag archive for the ‘ganduri’ tag.

M-am obişnuit să cred despre mine că sunt om de culise. Deşi lucrez în comunicare, mi-am stabilit ca misiune să învăţ să îndrept reflectorul în direcţia potrivită. Orice, ca să evit scena..

În ultima perioadă, însă, constat că viaţa mă îndeamnă să scot nasul de după cortină. Un pas în faţă a fost organizarea Explore Camino. Un alt pas care m-a pus la încercare, la modul cel mai constructiv şi agreabil cu putinţă a fost cursul de Formare de Formatori (Training of Trainers – TOT) de la IRT ( Institutul Român de Training). Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Ceea ce iti doresti cel mai mult, asta este ceea ce trebuie sa oferi in jur.

It is what you want the most, that you need to give out into the world.

Inspirata de Eve Ensler, o femeie care stie sa (se) ofere.

In order to get a taste of Eve, watch her unfold:

Am scris pentru Travel – Moments in Time un articol despre bagaje si tipologii de calatori, în functie de modul cum împacheteaza:

  • calatorii LIGHT care vor sa se miste usor si sunt deschisi la imprevizibil
  • calatorii PREGATITI-PENTRU-ORICE pe care nimic nu-i ia prin surprindere

Maniera de a împacheta poate fi si o metafora pentru modul de a ne trai vietile: deschisi (cu inconstienta ca extrema) sau grijulii si calculati (cu riscul rigiditatii). Dar asta nu am mai spus-o în articolul Packing- Light or Everything-covered?

Metafora este una destul de previzibila, dar pentru fiecare dintre noi poate avea nuante diferite. O frumoasa constructie pe tema împachetarii si a tot ceea ce caram, în mod simbolic, pe umeri prin viata – este cea a lui George Clooney în filmul Up in the Air:

Primul post al anului. Credeam ca va fi greu de scris. Insa o data ce mainile au atins claviatura si mintea s-a golit de zgomot, din liniste a rasarit un gand simplu dar viguros, ca un arbore.

Este gandul in jurul caruia se va țese 2010 . Este un gand pictat cu vopsea de textile pe un tricou vechi, pentru a-i da o noua viata si a-l reinnoi. Este exact ceea ce vreau sa facem eu cu mine si voi cu voi in noul an: sa ne dam o noua viata si sa ne reinnoim, sa prindem culoare si sa primim bucuria in noi.

La multi ani!

Aceasta insemnare mi-a fost inspirata, din nou, de Yann Tiersen.

Pe scurt – mi-ar placea sa traiesc asa cum canta Yann Tiersen: complet, armonios, aducand bucurie sau macar un mic zambet celor din jur si….plin de pasiune

Pentru a ilustra pasiunea, inregistrarea (de slaba calitate) de la Madrid este savuroasa si merita privita pana la final. Mi-a placut subtitlul de pe YouTube: Are you allowed to abuse a violin like that?

In viata, „perioadele” de timp sunt definite de „obiceiuri”, adica de suma gesturilor cotidiene.

Ce inseamna asta? La final, tragand linia, gesturile mici sunt cele ce conteaza. Cand privim in urma, observam ca „era o perioada in care obisnuiam sa…” poate sa ne faca sa zambim sau sa regretam. De aceea este important sa ne respectam tabieturile, cvasi-automatismele care ne fac placere. Renuntarea la ele, azi-maine-poimaine…poate fi fatala echilibrului interior, pe cand mentinerea lor poate starni acel zambet complice indreptat catre noi insine.

Sa ma pun pe mine sub lupa. Traversez o perioada in care:

  • obisnuiesc sa sar peste micul dejun din graba, DAR nu renunt la cafeaua Tim Horton’s peste care presor cu religiozitate scortisoara
  • am putin timp sa petrec cu prietenii, DAR pretuiesc fiecare clipa in compania lor
  • muncesc pana tarziu, DAR aprind mereu seara o lumanare in scoica mea de pe Camino si citesc cateva pagini dintr-o carte buna

Asta e un personaj cu care as schimba locul uneori,

Piticul de pe marginea ghiveciului de flori.

I-as imprumuta lui laptop si telefon mobil

Eu sub o tufa m-as retrage nitel

*in Moldova, florilor din imagine li se spune „ochisele”

** versificatia naiva stil Ienachita Vacarescu a fost cvasi-involuntara, dar perfect asortata cu personajul invocat

piticu'. photo by Alex

piticu'. photo by Alex

Plictiseala. Am auzit de ea si am intalnit-o doar de cateva ori, in treacat. Apare de obicei cand sunt pusa in situatia de a asculta ceva sau pe cineva cu care nu rezonez si nu gasesc portite de iesire. Nu fizice, caci mintea are mereu cheia catre taramul celor mai interesante expeditii: Lumea Fantasia sau, cum i-am spune noi, Imaginatia.

Cum se poate ajunge in Fantasia? Unde trebuie sa te afli ca sa poti trece dincolo? Cat de dificile sunt obstacolele de trecut?

Ei bine, este simplu si poti pleca de oriunde oricand. Important este sa deschizi ochii si sa lasi mintea sa se joace. Iata un exemplu:

Paranteza: Yann Tiersen este unul dintre artistii cei mai dragi mie si visez sa il vad in concert. Videoclipul redefineste ideea de spatiu inchis si ne prezinta garsoniera-simfonie. Versurile, frumoase dar melancolice, par a fi din alt film: Citește restul acestei intrări »

Am gasit la Oana Pellea, pe pagina 94 a Jurnalului, o intrebare pe care, in adanc, am recunoscut-o:

„De ce prezenta neprezentei este cateodata mai prezenta decat prezenta insasi?”

Drumurile acelea la aeroport de la 5 dimineata, cu ochii lipiti si limba legata, lasa intotdeauna un gol in urma. Fie in stomac, daca esti cel ce zboara, fie in casa, daca esti cel ce ramane. Sa ai un zbor lin!

pleci. cu ochii te petrec

pleci. cu ochii te petrec

zbori departe. cu sufletul te insotesc

zbori departe. cu sufletul te insotesc